Spre deosebire de piesele anterioare, noul material semnat Adda Kaleh se departeaza ca structura si energie de dance floor, impingand creativitatea spre o zona reflexiva care acorda o importanta mai mare vocii si versurilor pe o fundatie ritmica si melodica surprinzatoare.

Cu toate ca EP-urile au in general o coeziune mai mica, fiind colectii de piese care expun noile cautari ale artistilor, "ID" este o colectie coerenta de stari si experimente care au un numitor comun si reusesc, punand in discutie locuri comune intalnite pe scena de clubbing, sa atinga subiecte si teme in care emotiile si viziunile personale danseaza de aceeasi parte a barului cu abstracte si sociale teme ideologice/culturale.

Energia cantitativa a kick-drum-urilor obsesive si a basilor automatizati este inlocuita de energia calitativa a synthurilor si unui tip de ritmica ce lasa corpul sa se miste urmandu-si propria stare, chiar daca pe alocuri apar pasaje de percutie care fac referinta surprinzatoare la periferia revoluta a muzicii jungle, din care a disparut orice urma de agresiune (machista) sonora.

Nu e doar o departare stilistica si muzicala; odata cu ea, versurile Alexandrei Pirici creioneaza prin versuri, cu un acut sentiment de post (after hours fatigue/clubbing fatigue), o serie de intrebari/reflexii despre relatii, corp, dragoste. De la titlurile abstracte (Ex, OS, Psyop) la cele palpabile si referentiale (Haptic, Player Karma sau Milagros) albumul e si o chestionare neologica a ideii de identitate pusa in contextul pop al clubului, care devine singurul aspect referential (si poate auto-referential) concret al versurilor. Un album fascinant, care se dezvaluie treptat, la fiecare ascultare, ca o lume paralela si personala, purtand marca Adda Kaleh.