In urma cu sapte ani, cand America a intrat in recesiune ca urmare a atentatelor teroriste si a crizei din domeniul IT, Apple a lansat iPod-ul, dispozitivul muzical considerat la acel moment nebunie curata. Primul iPod era foarte scump (399 de dolari) si se lansa in plina criza a industriei tehnologiei, in afara pietei traditionale a companiei Apple, adica cea a computerelor personale, si intra in competitie cu Sony, gigantul industriei. Criticii chiar au subliniat ca numele de iPod inseamna "idiotii pun preturile la dispozitivele noastre". Ipod-ul s-a dovedit in cele din urma fi o adevarata lovitura de piata. Impreuna cu serviciul de descarcare a pieselor online iTunes, lansat in 2003, a permis Apple sa domine o noua industrie, a muzicii digitale. Cu toate ca vanzarile de muzica digitala sunt din ce in ce mai mari, acestea nu sunt suficient de dezvoltate pentru a dezamorsa efectul scaderii dramatice a vanzarii de CD-uri. Piratarea muzicii de pe internet nu este doar generalizata ci si privita drept un fapt normal de catre tinerii care se asteapta ca muzica sa fie gratuita. Industria a incercat mai multe strategii care sa rezolve aceste probleme: fanii sunt indemnati sa plateasca cat cred ei de cuviinta pentru a descarca un album de pe internet, s-a facut publicitate intensiv la serviciile muzicale online, si altele, fara succes insa. Este nevoie de ceva nou, care sa impace nevoile aparent ireconciliabile ale consumatorilor si ale industriei. In vreme ce consumatorii vor acces usor si liber la muzica, industria accepta mutarea accentului de la vanzarea de produse la vanzarea de servicii, insa doreste sa faca bani din taxarea accesului la muzica online. La sapte ani dupa aparitia iPod-ului, industria trebuia sa gaseasca o solutie noua la aceste probleme. Si a gasit-o in forma "ascunderii" costurilor unui abonament la muzica digitala in costul unui alt dispozitiv. Cel mai bun exemplu este abordarea companiei Nokia. Pachetul sau Comes With Music (CWM) ofera acces nelimitat la muzica digitala timp de un an, daca cumperi un telefon mobil. Desigur, in pretul mobilului este inclus pretul unui abonament care ajunge direct la companiile de inregistrari. Dupa un an de utilizare, cumparatorul poate plati in plus pentru a descarca noi piese sau poate cumpara un alt pachet CWM cu inca un an de muzica gratis. Astfel, consumatorii au acces la muzica, companiile de inregistrari fac bani, iar companiile de telefonie mobila atrag clienti si ii pastreaza. Aceasta idee poate fi dezvoltata, iar muzica "gratis" poate fi data "la pachet" cu servicii de internet, playere de muzica, calculatoare personale, pana si masini, estimeaza analistii publicatiei Economist. Firmele care ofera aceste servicii trebuie sa fie pregatite sa plateasca pentru serviciile de descarcare de muzica, atragand in schimb loialitatea consumatorilor. Este posibil ca industria sa fi gasit in sfarsit o modalitatea de a intretine iluzia ca muzica este gratuita, facand bani in acelasi timp. Ziare.com