Dacã te întrebi de ce încã un restaurant cu specific românesc în Bucureşti, o sã îţi rãspund.

Pentru cã sunt nostalgic.

Pentru cã îmi este dor de aerul cârciumilor de mahala de odinioarã, unde toatã lumea cunoştea pe toatã lumea, unde toatã lumea se simţea bine, unde se mânca pe sãturate şi se bea fãrã mãsurã, unde lãutarii iţi cântau la ureche de inimã albastrã, de-ţi venea sã te duci în lume sã te faci haiduc…

Cârciumile în care lucrurile simple erau cele mai bune, în care toate preparatele erau facute în casã, dupã reţete vechi de când lumea… Mereu proaspete, mereu cele mai gustoase. La asta am visat, şi asta am incercat sã fac. La noi gãseşti jumãri de porc aşa cum n-ai mai mâncat din copilarie, pâine de casã şi fasole bãtuta, ciolan afumat şi varzã cãlitã, sarmale în foi de varzã şi în foi de viţã, pomana porcului şi tochiturã, murãturi şi mititei, tuslama şi pastramã, colarezi cu lapte şi prãjituri de casã, şi câte şi mai câte…

La noi, pâinea de casã şi sosurile (smântâna, muştarul, mujdeiul, etc.), ceapa şi usturioiul, sunt din partea casei, în semn de ospitalitate.